- ortoepíe
- s. f., art. ortoepía, g.-d. ortoepíi, art. ortoepíei
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ortoepíe
Look at other dictionaries:
ortoepie — ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 ortoepíe s … Dicționar Român
ortoepic — ORTOÉPIC, Ă, ortoepici, ce, adj. Care aparţine ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl … Dicționar Român
ortoepia — pl.f. ortoepie … Dizionario dei sinonimi e contrari
